Fertilizarea in vitro

Testiculele bărbaţilor adulţi produc aproximativ o jumătate de miliard de spermatozoizi în fiecare zi. Prin contrast, ovarele femeii sunt stimulate să producă doar câteva ovule în fiecare lună. De obicei, doar unul din aceste ovule ajunge la maturitate si este capabil de a fi fecundat. Fertilizarea poate să apară numai în timpul ovulaţiei; perioada din ciclul lunar al femeii în care ovulul ajunge la maturitate, este eliberat din ovare şi trece prin tuburile falopiene. Pentru a avea loc conceptia, un spermatozoid trebuie să fecundeze un ovul matur, în timp ce se află în tubul falopian. Ovulul fecundat trebuie să se implanteze în uter, creând apoi un embrion. Infertilitatea este definită ca fiind incapacitatea de a produce in mod natural un embrion, în ciuda încercărilor de a concepe timp de cel puţin un an. Această afectiune poate fi intalnita atât la bărbaţi şi cât si la femei. Fertilizarea in vitro, sau FIV, este o tehnică înaltă si sofisticată, utilizată pentru a ajuta cuplurile infertile în a avea o sarcină. Într-o procedură FIV tipică, mai întâi este tratată femeia cu medicamente fertilizante pentru a stimula producţia mai numeroasă de ovule mature. Odată ce aceste ovule au ajuns la maturitate, se introduce un ac prin vagin pentru a scoate ovulele. Ovulele sunt apoi plasate în laborator, într-o eprubetă special pregătită. După un proces numit spălarea spermatoziozilor, spermatozoizii sunt amestecati cu ovulele. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unui alt ac pentru a injecta spermatozoizii în nucleul ovulului. Sau spermatozoizii pot fi pusi cu ovulele, într-o eprubetă specială de laborator. Un semn că fertilizarea s-a produs este atunci când ovulele încep să se despice, sau dividă, în mai multe celule. Embrionii trebuie să fie plasati în uter după aproximativ 72 ore de la fertilizare. Pentru procedura de transfer a embrionilor, un tub flexibil, denumit cateter, este introdus în vagin, prin colul uterin şi în uter. Embrionii sunt plasati în uter prin cateter. Alte medicamente pot fi administrate pentru a îmbunătăţi probabilitatea embrionilor de a se implanta în uter. În scopul de a creşte şansele de succes pentru o sarcină, de obicei este transferat mai mult de un embrion. Acest lucru poate duce uneori, la mai multe naşteri.