Procesul ep.79 Rezumat

A fost din nou un episod emotiv, cu multă tristețe, durere, așa cum era de așteptat, însă eu nu am avut altceva în cap decât lucrul pe care îl aștept de la începutul sezonului, momentul decăderii Erguvan-ilor, așa că m-am bucurat de sosirea lor cu coada între picioare la casa familiară Kaya, instalarea lor și protestele fără sfârșit ale lui Aylin, o Aylin veșnic nemulțumită, încă de la începutul serialului, veșnic nerecunoscătoare și a fost pentru prima dată când i-am dat dreptate lui Osman. Nu există nicio justificare pentru înșelatul în căsnicie, însă Osman nu a avut parte de niciun moment de liniște cu această femeie. Ce rușinos să ai ascunsă o cutie cu bani și bijuterii de soț și de toată lumea! Acum voi face o mică precizare, pentru că uneori fac observații și pe marginea comentariilor citite pe grupuri. La spanioli unele se plângeau de fetița Mercan, că nu e expresivă, că nu trasmite. Nimic mai greșit, fetița aceasta este un fenómen în interpretare. Să nu uităm că ea este un copil care se trezește dintr-o dată că singura mamă pe care a cunoscut-o nu e mama ei, apar brusc doi necunoscuți care sunt părinții ei reali, o mulțime de alte persoane care sunt familia ei, e dusă la grădiniță, la medic, adică lucruri absolut normale dar pe care ea nu le făcuse înainte. Cred că micuța actriță a interpretat perfect trauma trăită, prin tăcerea ei, ochii larg deschiși cu care încerca să înțeleagă, trecerea treptată de la negare la acceptarea părinților, ajungând în final să dea dovadă de un grad ridicat de empatie. M-a impresionat enorm legătura ei cu Cinar, modul în care se lipește de el când îl simte trist. Că vení vorba despre Cinar, el a fost, este și va rămâne același bărbat care își pune propriul eșec pe seama lipsei de iubire a tatălui și a diferențelor făcute de tată în creșterea lor. De fapt nu este nimic mai neadevărat, însă părinții tratează copiii diferit, în funcție de cum și copiii își tratează părinții la rândul lor. Un moment foarte impresionant a fost cel în care bunicul Merdan își încurajează nepoții să ia fiecare câte o haina care să le amintească de tatăl lor, urmând ca restul lucrurilor să fie date nevoiașilor, și Defne își dorește să păstreze totul. Și iar am ajuns la Ceylin. Tocmai când voiam să spun că avem un nou episod în care Ceylin își arată empatía deplină față de Ilgaz, pe la final dă din nou cu bâta-n baltă, umblând iar cu șiretlicuri, deși Ilgaz îi permite mult peste limite în toate cazurile. Nu se putea ca Ceylin să nu-și dea arama pe față, nu cred că se va schimbă niciodată și tare mă tem că Ilgaz va mai avea de suferit din cauza ei. Mi-am dat seama că sunt și unele lucruri peste care scenarista a preferat să treacă lejer, cum ar fi băiețelul autist cu asistenta care avea grijă de el și care au dispărut pur și simplu, dar și avocata Nil, care avea cu siguranță ceva de ascuns. Și, ca final, ați observat că Pascal apare acum mai mult în preajma lui Defne, deși este câinele familiei lui Ilgaz? Motivul e unul amuzant: micuțe