Dependenta de droguri

Creierul este format din milioane de celule nervoase de interconectare, numite neuroni. Pentru a permite o buna functionare a creierului, astfel incat o persoana sa gândi, mişca, sau simţi, aceşti neuroni trebuie sǎ comunice. Ei primesc, prelucreazǎ şi transmit semnale chimice numite neurotransmiţǎtori. Cand un neurotransmiţǎtor este eliberat de un neuron acesta se leaga de altul intr- un anumit loc numit receptor, la fel cum o cheie se încadreazǎ într-o yala. În cazul în care cheia se potriveşte, neuronul beneficiar va fi capabil sǎ prelucreze şi sǎ trimitǎ un semnal cu privire la aceasta. Un drog este o substanţǎ care, o datǎ intratǎ în organism, modificǎ funcţionarea acestuia. Drogurile pot fi înghiţite, prizate, inhalate, injectate, absorbite prin piele sau picurate în ochi. Indiferent de calea de administrare, majoritatea drogurilor trec prin sistemul circulator şi ajung la creier. În creier, drogurile pot afecta aproape orice pas în comunicarea dintre neuroni prin creşterea sau reducerea cantitǎţii de neurotransmiţǎtori, care ajung la neuron. Drogurile pot, de asemenea, sǎ se lege direct la un receptor în locul unui neurotransmiţǎtor. În cazul abuzului de droguri, interferenţa nervilor în comunicare provoacǎ deseori o senzaţie temporar plǎcutǎ. In cazul dependentei de droguri, persoana are o senzaţie plǎcutǎ datǎ de consumul unui drog iar utilizarea constanta a acestuia duce la consecinţe negative. Utilizarea anumitor tipuri de droguri poate produce adicţie fizicǎ sau dependenţǎ, în sensul cǎ drogul trebuie sǎ fie prezent în organism pentru ca acesta sǎ funcţioneze în mod normal. În acest caz, atunci când drogul nu mai are efect, utilizatorul poate experimenta efecte uşoare pânǎ la severe, de la greaţǎ pânǎ la moarte. Existǎ multe modalitǎţi de a trata o persoanǎ dependenta de droguri iar supravegherea medicala printr-un program special este cea mai adecvatǎ şi sigurǎ modalitate de tratament.